Ploiesteanca Corina Stanciu – Studentul Anului 2011

Nelson Mandela spunea: “educatia este cea mai puternica arma care poate schimba lumea”. Astfel am decis sa promovez prin toate mijloacele talentele prahovene, tinerii de azi, viitorul de maine al tarii. Corina Stanciu este fosta eleva a Colegiului National “Mihai Viteazul”, promotia 2007, actualmente studenta in anul IV la Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”. Corina este un exemplu ca se poate si in Romania. Evolutia sa academica si nu numai in cele ce urmeaza.

Trofeul “Studentul Anului”, Categoria Medicina, la gala VIP Romania din acest an. Ce inseamna acest premiu pentru tine?

Acest premiu a venit ca o recunoastere a muncii pe care am depus-o pana acum si in egala masura ca un imbold pentru a face mai multe in viitor. Faptul ca in Romania de astazi exista premii pentru excelenta m-a surprins si m-a bucurat in egala masura- atunci cand ti se confirma ca sunt si altii care iti impartasesc valorile este mult mai usor sa te lupti pentru a deveni cel mai bun.

Intr-o perioada in care tinerii aleg sa studieze in strainatate, tu demonstrezi ca se poate face performanta si in Romania. Care este reteta succesului din punctual tau de vedere?

Se pun in parti egale ambitie, spirit autocritic si dorinta de munca. Se lasa la foc mic (rabdare) si se adauga constant curaj- cam asta e una din retetele pentru a obtine succesul. Recunosc ca au fost momente cand am pus la indoiala alegerea mea de a studia in Romania dar privind lucrurile in ansamblu cred ca datorita formarii mele intr-un sistem care te pune la incercari dintre cele mai diverse la tot pasul voi reusi sa ma adaptez oriunde in lumea asta.

Ai participat la diferite stagii de practica in Rusia, Ungaria, Turcia sau Egipt, cum se vede sistemul medical de acolo, si cat de mari sunt diferentele intre sisteme?

Diferentele exista atat din punct de vedere al sistemului educational pe filiera de sanatate cat si privind sistemul medical ca atare. Daca vorbim de scolile de medicina pe care le-am vazut pot spune ca, in comparatie cu Romania, acolo chiar se investeste in formarea personalului medical- laboratoare de practica, finantari pentru proiectele de cercetare s.a.m.d. Un alt aspect este acela ca studentul la medicina este atent selectat ceea ce nu mai este valabil pentru Romania unde facultatiile de medicina au ajuns sa scoata locuri la cerere chiar si pentru candidati care nu obtin nota de trecere la testul de admitere, in schimbul unei taxe de scolarizare mai mari.

In ceea ce priveste sistemul de sanatate probleme asemanatoare cu cele din Romania, mai mari sau mai mici, am regasit si in Rusia, Turcia sau Egipt. In schimb din exemplul Ungariei am avea foarte multe de invatat: investitii in spitale, sisteme informatizate de pastrare a datelor, parteneriate public-private in constructia de spitale/ clinici de specialitate, motivarea personalului pentru a oferi servicii de calitate si lista poate continua.

Ai revenit de curand din Rusia, unde ai participat la un stagiu clinic in chirurgie. Care sunt pasii necesari pentru a ajunge acolo?

Am mers in Rusia prin intermediul unui exchange oferit de International Federation of Medical Students Associations pentru membrii Societatii Studentilor in Medicina din Bucuresti- SSMB. Pentru a obtine unul din aceste stagii se sustine un examen organizat de SSMB si se iau in calcul si activitatile de voluntariat in cadrul proiectelor desfasurate de aceeasi societate. Eu cred ca aceste ocazii sunt extrem de benefice atat ca experienta profesionala cat si personala. Am avut sansa de a invata cate ceva despre scoala de chirurgie rusa care se lauda pe buna dreptate ca formeaza chirurgi care pot opera si “cu lumina stinsa” ( foarte bine pregatiti astfel incat sa poata lucre in orice conditii- lucru altadata valabil si pentru tara noastra).

In Romania, aproape in fiecare zi, observam la televizor problemele cu care se confrunta sistemul medical, in principal lipsa fondurilor si mai ales plecarea specialistilor in strainatate. In ultimii 20 de ani, am avut 14 ministrii dar nici o reforma reala nu a fost realizata, daca ai avea de ales trei directii strategice unde ar trebui investit care ar fi acelea?

Dezvoltarea parteneriatului public-privat, a unui sistem performant de asigurari de sanatate (actualele case de asigurari de sanatate sunt niste gauri negre ale sistemului) si implementarea de campanii eficiente de screening si preventie ( se stie ca este mai ieftin si mai usor sa previi decat sa tratezi) consider ca ar trebui sa constituie prioritati in procesul de resuscitare a sistemului medical.
Anul acesta, vei studia prin intermediul unei burse Erasmus, in Franta, la Universitatea din Marsilia, ce asteptari ai?

Sper sa reusesc sa invat cat mai mult, ma astept sa petrec un an intr-un sistem educational bine organizat si sa experimentez ce inseamna un sistem sanitar performant. Am de gand sa muncesc din greu pentru a beneficia la maxim de aceasta oportunitate care cred ca va avea un cuvant greu se spus in formarea mea ca specialist in domeniul sanatatii.

In tot ce ai realizat pana acum ai dovedit ca esti o performera, unde te vezi peste 20 ani si cum vezi sistemul medical din Romania in 2031?

Peste 20 de ani mi-as dori sa lucrez intr-un spital privat din Romania, sa fac politici de sanatate pentru tara mea si sa predau studentiilor la medicina in speranta ca se vor contamina si ei cu pasiunea mea pentru acest domeniu. Sper ca pana in 2031 sistemul medical din Romania sa fie restructurat din temelii si sa functioneze la parametrii optimi.

Ploiesteanca Corina Stanciu a castigat trofeul “Studentului anului” la Gala Premiilor in Educatie, organizata de Fundatia Dinu Patriciu.


mai mult

Acum10 ani, termina Colegiul National « Mihai Viteazul » din pozitia de sef de promotie. Dupa 10 ani se poate lauda ca a absolvit facultatea la Universitatea Yale, a terminat un master la Universitatea Harvard iar anul acesta isi va finaliza studiile doctorale la Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT). Povestea lui incredibila pe axa educatiei in cele ce urmeaza :

Radu Simionescu : As vrea sa imi povestesti despre cateva momente de rascruce din viata ta, legate de invatamantul romanesc si cel american care au contribuit la performantele actuale?

Dan Iancu : Daca ar fi sa aleg cateva momente de rascruce, intre acestea sigur s-ar afla participarea la olimpiadele de fizica (in liceu) si decizia de a pleca din Romania pentru a continua facultatea in Statele Unite.

Participarea la olimpiade m-a ajutat foarte mult, atat in plan strict profesional, prin acumularea de cunostinte avansate in matematica sau fizica, cat mai ales prin intarirea caracterului. Probabil ca lectia mai importanta pe care am invatat-o (si am purtat-o mai departe) a fost cum sa imi propun anumite teluri tangibile, pentru care sa fiu nevoit sa muncesc intens, presat de timp. Desigur, am beneficiat de ajutorul multor persoane din jur (parinti, prieteni, profesori), care au facut eforturile sa para mult mai usoare. Asa cum aveam sa invat mai tarziu, astfel de suport nu e intotdeauna usor de gasit.

Decizia de a pleca in Statele Unite am luat-o in cursul celui de-al doilea an de facultate. Eram putin dezamagit de lipsa de valoare pusa pe educatie — asa cum percepeam eu situatia, atat studentii, cat si profesorii, participau la cursuri mai mult de nevoie, decat din dorinta. Daca cei dintai pareau ca vor mai mult diploma aducatoare de noi posibilitati de angajare, decat asimilarea (mai bine zis, memorarea) informatiilor prezentate, cei din urma erau, adesea, constienti de atitudinea studentilor, si raspuneau prin acelasi nivel de efort in inovarea materialului sau a modului de prezentare… Desigur, erau si exceptii in ambele tabere, insa impresia mea generala era mai degraba de dezinteres si inertie. Asa ca m-am hotarat sa trimit cateva aplicatii de transfer la facultati in Statele Unite; am avut norocul de a fi admis la Yale, si am acceptat fara prea multe dubii. A fost, cu siguranta, o schimbare majora in viata: ma aflam intr-o tara complet straina, departe de familie si prieteni, confruntat cu un sistem cu totul nou. A trebuit sa invat multe lucruri si norme “de la zero”, si poate ca cea mai importanta lectie a fost cum si ce sa aleg. Daca, in Romania, erau relativ putine optiuni (atat in alegerea cursurilor, cat si a carierei viitoare…), pentru mine, in America, erau prea multe. Asa ca, pe langa situatiile si elementele noi, experienta de la Yale m-a fortat putin sa imi reevaluez si prioritatile, si a fost o ocazie buna de introspectie.

R.S : Putini se pot lauda ca au studiat la trei dintre cele mai prestigioase universitati din lume, MIT, Harvard si Yale. Poate imi poti spune punctele tari dar si cele slabe ale acestor universitati.

D.I. : Este greu de comparat, mai ales fiindca exista atat de multe criterii despre care se poate discuta. In plus de asta, am trecut prin cele trei in ipostaze destul de diferite, asa ca stiu mai multe detalii despre programele in care am participat (la Yale am fost “undergraduate”, adica urmam cursurile pentru a obtine diploma de facultate, pe cand la Harvard si MIT am fost in programe avansate, de masterat / doctorat). Prin urmare, cam orice afirmatie as face intr-un singur paragraf risca ori sa fie un cliseu fara substanta, ori o simplificare grosolana a realitatii. Asta fiind zis, cum fraza dinainte este probabil un raspuns complet nesatisfacator, aleg optiunea a doua: pentru cineva care studiaza ca “undergraduate”, Yale si Harvard probabil ca ofera o experienta mai diversificata, cu expunere mai mare la stiinte sociale sau umaniste, pe cand MIT este mai puternica pe tehnologie si inginerie. In ceea ce priveste studiile aprofundate, raspunsul deja depinde extrem de mult de domeniu – spre examplu, MIT nu are scoala de drept sau medicina, la fel cum Yale si Harvard nu ofera un doctorat in disciplina in care imi scriu acum dizertatia.

R.S. : Munca ta a fost recunoscuta de-a lungul timpului prin diferite premii si distinctii, care au fost factorii motivationali in tot acest timp, si ce te motiveaza in continuare ?

D.I. : Cred ca cel mai puternic motor a fost dorinta de a sti mai mult, si de a deveni (cat) mai bun la lucrurile pe care le fac. Fara asta, nu cred ca as fi fost suficient de puternic sa plec din Romania sau sa termin programele de studiu in care m-am angajat. Acesta e si motivul principal pentru care am ales sa-mi continui cariera in mediul academic, si, un factor important in alegerea subiectului in care imi sustin doctoratul; domeniul meu de studiu – “cercetari operationale” – este o combinatie de matematica aplicata, inginerie si business, si se ocupa cu construirea de modele matematice pentru a explica cum anumite procese sau operatiuni se pot desfasura “mai bine” sau chiar “optim” relativ la anumite metrici de performanta.

R.S. : Esti un performer in domeniul tau si totodata un ambasador. Cum te vezi peste 10-20 ani ?

D.I. : Multumesc de compliment. Termenul de “performer” e relativ — daca ar fi sa ma compar cu cativa dintre profesorii cei mai faimosi din domeniul meu, atunci performanta n-ar mai fi chiar remarcabila. Relativ la intrebare, la viteza cu care se schimba lucrurile in zilele noastre, mi-ar fi greu sa spun unde voi fi in 10-20 de ani. Cum domeniul meu de cercetare este apropiat de lumea afacerilor, probabil ca ori voi fi profesor intr-o scoala de business, ori voi lucra intr-o companie, ocupandu-ma de partea operationala.

R.S. : Pe langa performantele academice, ai continuat sa-ti dezvolti si aria extracuriculara, fiind implicat in diferite organizatii. Cum este perceput voluntariatul in America si care sunt benefiicile acestuia ?

D.I. : Am incercat sa ma implic in diverse activitati, atat pe plan profesional, cat si personal. Am fost presedintele sectiei MIT a organizatiei-capela a disciplinei mele, si am fost activ cativa ani buni in asociatiile studentilor romani de la MIT si Harvard (unde, impreuna cu cativa prieteni apropiati, am organizat diverse activitati care au tinut comunitatea romaneasca din zona activa, si – speram noi – au crescut putin cunostintele strainilor despre cultura romaneasca).

In America, voluntariatul este foarte bine privit si, de multe ori, chiar necesar. Pe langa activitatea academica, studentii sunt aproape invariabil evaluati si la activitati extracuriculare. Spre examplu, pentru studentii care aplica la scolile de medicina, voluntariatul este o parte importanta din aplicatie, asa ca toti fac cel putin unul, in spitale sau clinici. Un alt exemplu e programul “Teach for America”, prin care sunt studentii, dupa terminarea colegiului, predau vreme de doi ani materii de baza in zone rurale, unde educatia e deficitara. Exemple de alta factura sunt multiplele asociatii pentru lupta impotriva cancerului sau altor boli grave – toate organizeaza activitati la care participarea e voluntara, si care rareori duc lipsa de prezenta.

Cat despre beneficii, uneori sunt si materiale (de exemplu, valoarea adaugata la un curriculum vitae sau scutirea de impozite), insa, in marea majoritate a cazurilor, sunt mai mult sufletesti. Cred ca multi americani au bine inradacinata cultura de “a da inapoi”, astfel ca e frecvent sa vezi persoane (nu neaparat bogate) care au preocupari filantropice.

R.S. : Fiecare persoana aspira la un ideal. Ce ar reprezenta acest ideal pentru tine ?

D.I.: Cred ca astfel de idealuri sunt puternic legate de factorii motivationali de care vorbeam mai sus. As vrea sa devin cat mai bun in disciplina mea, si sa reusesc sa folosesc bagajul informational acumulat pentru a-i invata si pe altii cum sa faca lucrurile mai bine, mai eficient, mai simplu…

R.S. : Vreau sa iti imaginezi ca ti-ai indeplinit toate visurile, si in momentul de fata ai ocazia sa schimbi ceva in judetul nostru, in tara noastra. Care ar fi acel lucru ?

D.I.: Cred ca sunt multe lucruri care ar putea fi imbunatatite, si e foarte greu sa spui exact care anume, la nivel sistemic, ar avea cel mai mare impact. Daca ar trebui sa aleg una singura neaparat, poate ca m-as opri asupra educatiei. Cred ca e de dorit o generatie viitoare (de studenti si profesori) cu un sistem de valori mai bine definit si o viziune mai putin ingusta. Insa nu stiu cat de usor se poate obtine asta fara o economie intr-un stadiu (mai) avansat, care sa recompenseze decent mai multe categorii de profesii utile societatii…

“Succesul, in mare parte, sta in vointa de a invinge” spunea Seneca. Dan Iancu a dovedit prin realizarile sale ca este unul din reprezentatii de baza ai generatiei de maine. De aceea el a fost una din propunerile mele pentru Prahoveanul Anului la Categoria Studenti, proiect realizat de PH-Online.ro.

Acest articol a fost publicat partial si pe PH-Online.ro


mai mult

De aproape un an public pe www.phonline.ro articole cu tinerii prahoveni de valoare. Am decis ca de azi sa promovez aceste interviuri si aici.

Raluca Voinica face parte din acea categorie de oameni numiti de Bogdan Stoica “extraterestrii”. A absolvit Colegiul National “Mihai Viteazul” Ploiesti, promotia 2007, si si-a continuat studiile universitate mai intai la Universitatea Edinburgh, Marea Britanie, iar mai apoi la Universitatea Montreal, Canada. Un nou interviu cu un tanar prahovean performant, o noua propunere pentru categoria Prahoveanul Anului (http://www.ph-online.ro/prahoveanul-anului).

Radu Simionescu: As vrea sa imi povestesti despre cateva momente de rascruce din viata ta, legate de invatamantul romanesc, care au contribuit la performantele actuale.
Raluca Voinica: Nu consider ca am avut un adevarat moment de rascruce pentru evolutia universitara pe parcursul anilor petrecuti in invatamantul romanesc. De obicei am sesizat ce mi-a facut placere sau m-a interesat in mod deosebit, asa ca nu a fost vorba de decizii si evenimente dictate din exterior ci de activitati care au venit de la sine. In plus, nu a existat continuitate intre prioritatile si planurile mele de viitor pe parcursul anilor de liceu si cele de la facultate. Spre exemplu, in ciuda faptului ca am descoperit ca ma pasioneaza istoria si am cautat sa perseverez in acest domeniu, am optat pentru business si economie la nivel universitar, ceva ce se potrivea mai bine cu tipul de cariera pe care am decis ca mi-l doresc. In retrospectiva, toate preocuparile mele, fie la nivel academic sau extra-curicular din scoala romaneasca m-au ajutat sa imi dezvolt aptitudini care imi sunt de folos la universitate. Cu toate acestea, nu au determinat direct alegerile mele ulterioare.
R.S.: Probabil ca ai observat la televizor intreaga disputa legata despre codul educatiei. Care consideri ca sunt principalele diferente intre invatamantul romanesc si cel britanic/nord-american?
Raluca Voinica: Toate cele trei sisteme de invatamant au minusuri si plusuri. Educatia pe care am primit-o la Colegiul National ,,Mihai Viteazul’’, liceu public, a fost de top in ce priveste bagajul de cultura generala, abilitatile de rationare la nivel abstract si capacitatea de lucru si organizare a timpului pe care le-a promovat. Din pacate, informatia este uneori inutila, iar testarile noastre prea in amanunt, asa ca se ajunge la insusirea ei mecanica. Liceele nord-americane si cele britanice (anii superiori) le ofera tinerilor posibilitatea de a se concentra pe anumite materii, mizand pe latura practica, pe aptitudinile de comunicare si de lucru in echipa, fara a le conferi neaparat notiuni generale. In opinia mea, ar trebui sa conservam diversitatea informatiei, dar sa simplificam fiecare materie, modul in care este predata si testata. Cred totodata ca trecerea la un sistem de noua clase obligatorii, care nu face decat sa ne retrogradeze viitoarea forta de munca.
In ce priveste universitatile, invatamantul romanesc este mult mai accesibil decat celelalte doua, chiar si tinand cont de diferenta de nivel de trai. De aceea, este intr-o oarecare masura de asteptat sa intalnim anumite lipsuri, spre exemplu la nivelul facilitatilor pentru cercetare. Insa cred ca putem cu usurinta si fara cine stie ce cost sa promovam alaturi de valorile curente capacitatea de sinteza si de gandire critica, respectiv de relationare cu cei din jur. Atat in Scotia cat si in Canada acestea sunt o parte integrala a seminariilor, proiectelor pe echipa, prezentarilor si eseurilor individuale.

R.S.: In prezent esti student la o universitate de prestigiu. In 2007 in urma unui proces riguros de selectie ai obtinut «Bursa Speciala Guvernul Romaniei». Ai aplicat pentru aceasta bursa din dorinta de a performa sau acest lucru a fost determinat si de faptul ca aceasta era singura modalitate de a iti putea finanta studiile dorite ?

Raluca Voinica: Cand am aplicat la Bursa Speciala Guvernul Romaniei eram putin mai idealista in sensul ca speram ca proiectul sa se materializeze asa cum era prevazut, cu integrarea celor plecati cu bursa in aparatul public pe pozitii din care sa poata ghida transformarea Romaniei. Desigur, considerentele financiare au jucat un rol important, mai ales ca aveam deja bursa asigurata cand am aplicat la universitati in straintatate iar independenta materiala a adus probabil un plus in procesul de selectie. Totodata, acoperirea costurilor a diminuat ceva din presiunea pe care o resimteam in ce priveste aplicatiile in contextul anului terminal de liceu. Totusi, doresc sa subliniez ca exista alte mijloace de finantare pentru cei selectati de universitate, cum ar fi bursele insitutiei de invatamant sau sprijin din domeniul privat. Considerentul principal a fost deci la acel moment faptul ca puteam sa contribui in mod direct la dezvoltarea Romaniei.
R.S.: Poti da cateva sfaturi celor ce doresc sa iti calce pe urme?

Raluca Voinica: Le-as sugera sa experimenteze cu cat mai multe domenii si tipuri de activitati in liceu pentru ca sa se dezvolte plenar si sa descopere lucrurile de care sunt pasionati. Pentru multi tineri este putin dezarmant ca nu isi pot asuma cu toata inima o directie. De aceea este important sa incerce o gama de activitati pe care o considera interesanta, pentru a gasi un loc de pornire pentru viitoarea cariera care se va cristaliza pe masura ce continua si finalizeaza studiile. Aceasta deschidere le poate oferi capacitati de comunicare, de rationare si relationare, care sunt bine apreciate de membri comitetului de selectie al unei universitati straine. Acestia cauta tineri care aduc un plus mediului universitar, nu numai prin performanta lor academica si un set variat de abilitati, dar si prin experiente care ii scot in evidenta, cum ar fi organizarea unor evenimente. Este esential pentru aplicanti ca avand rezultate bune in timpul scolii si activitati extra-curiculare sa isi aloce timp pentru a pune in valoare ceea ce au facut, a sublinia si argumenta lectiile de viata pe care le-au dobandit. In ce priveste universitatea, parerea mea este ca adevarata valoare sta in oameni, in comunitatea internationala de studenti. De aceea, le sugerez celor nou admisi sa isi depaseasca zona de comfort si sa interactioneze cu cat mai multa lume pentru a-si largi viziunea asupra vietii si a-si face un cerc de prieteni si conexiuni la nivel international.

R.S.: Este grea viata departe de casa ? Ce te sustine ?
Raluca Voinica: Nu as folosi termenul ,,grea’’. Deocamdata traiesc in mediul universitar, fara responsabilitatile reale si problemele cu care se confrunta in mod normal o persoana care lucreaza in afara Romaniei. Acest mediu este mult mai permisiv si mai deschis fata de straini, promovand chiar evenimentele de socializare menite sa ajute studentii internationali sa se integreze in noua comunitate. Asta nu inseamna ca nu resimt absenta celor dragi si a locurilor in care m-am format. Cateodata o image, un sunet, o gluma ma duc cu gandul departe si imi dau seama ca duc lipsa apartenentei, nu ma simt ,,acasa’’. Stiu insa ca am sustinerea persoanelor care conteaza pentru mine si asta face diferenta in primul rand. Am avut totodata noroc cu noii mei prieteni, printre care se numara tineri veniti la studii de pe alte continente, care au avut de depasit o distanta fizica si mentala mult mai insemnata. Conteaza mult sa ai alaturi persoane cu care sa poti comunica si pe care sa poti conta pentru ajutor si intelegere. Am intalnit de asemenea multi tineri romani prin intermediul Asociatiei Studentilor Romani de la Universitatea din Edinburgh, si impreuna am sarbatorit multe din traditiile noastre, aducand Romania mai aproape.

R.S.: Consideri ca evolutia ta academica iti construieste viitorul dorit? Cum te vezi peste 10-20 ani?
Raluca Voinica: Cred ca universitatea pentru care am optat mi-a oferit multe oportunitati de a ma dezvolta in plan personal si profesional. Este important sa termini o facultate la ora actuala pentru ca educatia formala iti ofera o baza solida intr-un domeniu, ii asigura pe angajatori ca ai aptitudinile cautate de ei si esti oarecum perseverent. Cu atat mai mult, faptul ca studiez ceva ce imi place la institutii de traditie atat in sistemul britanic cat si in cel nord-american m-a ajutat sa obtin rezultate bune, alaturi de o mai buna intelegere a materiilor si capacitatilor mele. Sper si intr-o oarecare masura sunt de parere ca experienta mea academica va contribui la o viitoare cariera in consultanta. Peste 10-20 de ani ma vad pe pozitia de consultant pe strategie, o activitate care ma fascineaza in acest moment. O alternativa ar fi sa ma ocup de proiecte de antreprenoriat, insa trebuie sa imi dau seama daca am intr-adevar apetente pentru acest domeniu, care dupa parerea mea nici nu poate fi predat.
R.S. : Pe langa performantele academice, ai continuat sa-ti dezvolti si aria extracuriculara, fiind implicata in diferite organizatii. Cum este perceput voluntariatul in Marea Britanie si care sunt benefiicile acestuia?

Raluca Voinica: In Marea Britanie, ca pretutindeni de altfel, voluntarii sunt perceputi ca oameni cu initiativa, empatici si solidari, care isi dedica timp si resurse in mod dezinteresat pentru a contribui la bunastarea comunitatii. Ce am sesizat ca fiind diferit de Romania este gradul de dezvoltare si de recunoastere a miscarii de voluntariat. In Scotia exista numeroase locuri in care poti sa te inscrii ca voluntar, de la asociatii studentesti la adapostul de animale, sub supervizarea coordonatorilor care aloca in mod organizat responsabilitati individuale. Spre deosebire de companiile de la noi, cele britanice catalogheaza voluntariatul drept experienta de munca si il considera un indicator real al abilitatilor de leadership, comunicare si organizare. In general vorbind, daca in Romania unii mai privesc voluntariatul ca actiune cu iz comunist, mai degraba semanand a prostie decat a orice altceva, in societatea britanica voluntariatul a ramas doar cu conotatiile pozitive. Prin intermediul sau, oamenii devin mai intelegatori, mai competenti in interactiunile cu ceilalti, si asta duce la o comunitate unita. Nu numai ,,cauzele’’ beneficiaza, ci chiar si voluntarii,  care dobandesc o noua intelegere si apreciere a propriei situatii.
R.S.: Napoleon spunea ca toata viata a fost influentat de Ludovic al XIV-lea. Tu ai un model in viata ? O persoana care sa iti fi influentat viitorul?

Raluca Voinica: Nu am un model anume in viata dar asta nu inseamna ca nu aspir la standardele morale, spirituale sau profesionale ale unor personalitati atat din prezent cat si din trecut. In principiu, fiecare persoana cu care venim in contact ofera un model, fie unul demn de urmat fie, din contra, tipicul anti-eroului. Spre exemplu, de la cei dragi putem invata despre abnegatie, empatie, sprijin neconditionat. Ca personalitate contemporana, recent m-a atras Muhammad Yunus, fondatorul uneia dintre primele institutii functionale de micro-creditare din lume. De la acesta am retinut faptul ca se poate lucra eficient si profitabil cu segmentele sarace ale populatiei si ca putem intr-adevar alinia obiectivele de dezvoltare a comunitatii pe termen lung cu cele de afaceri. Avand in vedere ca nu suntem fiinte statice ci in continua formare, sunt de parere ca a te ghida strict dupa o persoana inseamna a trece cu vederea alte oportunitati spre fericire. In final, talentul, contextul, sansa, efortul, toate creeaza un destin singular. De aceea, este probabil mai sanatos sa interpretam un model drept o valoare morala la care sa ne raportam decat ca o insiruire de etape care ne va conduce in acelasi punct cu persoana respectiva. Si cu atat mai bine sa ne alegem mai multi ,,indicatori’’ pentru traseul nostru.

R.S.: Vreau sa iti imaginezi ca ti-ai indeplinit toate visele, si in momentul de fata ai ocazia sa schimbi ceva in judetul nostru, in tara noastra. Care ar fi acel lucru?
Raluca Voinica: Mentalitatea. As schimba mentalitatea atat la nivel micro, si aici ma refer la implicarea fiecaruia dintre noi in comunitate, cat si la nivel macro, cel al institutiilor statului. Cred ca am devenit oarecum imuni la contextul social si politic si nu sanctionam fenomenele negative raspandite la scara larga, ba chiar le incurajam incuviintand sa luam parte la ele ca sa scapam mai repede. Intr-adevar ingrijoratoare e indiferenta tinerilor, atat pentru ca ei ar avea acum capacitatea de a genera o schimbare in mediul politic asa cum au mai facut-o, cat si pentru ca reprezinta generatiile din care pe viitor se vor alege liderii nostri. Iar despre politicieni stim cu toti care sunt efectele gandirii lor post-comuniste si nu pro-europene, individualismului si lipsei de respect pentru bunul public, viziunii lor de azi pe maine, inabilitatii de a gandi si implementa niste actiuni coerente pe termen lung. Sursele acestor probleme sunt reminiscentele si refularile de pe vremea comunista, cum ar fi dorinta nemarginita de a se imbogati si de a epata, pe cheltuiala contribuabililor. Sper ca intr-o zi sa marsam toti in aceeasi directie, si sa depunem un efort cinstit pentru dezvoltare pe termen lung. De ce nu, daca putem sa ajungem in acelasi loc, ce-i drept dupa mai mult timp, dar fara pete pe constiinta ?

Eleanor Roosevelt spunea : “viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor vise”, iar Raluca, alaturi de ceilalti tineri prahoveni de valoare, crede in reinfrumusetearea Romaniei si promovarea adevaratelor valori!


mai mult