Constantin Brancusi spunea « sa vezi pana departe este una, sa mergi pana departe este alta ». Romania are nevoie de o schimbare, dar unde ar trebui sa se produca ? Avem un sistem sanitar lamentabil, un sistem judiciar netransparent, dar nu in ultimul rand un sistem educational ce se zbate in mediocritate.

Schimbarea reala de care Romania are nevoie, trebuie sa inceapa cu sistemul educational. Doar prin educatie putem spera la o altfel de clasa politica si la un nou sistem. O tara nu poate avea doar genii, dar un absolvent de liceu care nu stie nici semnificatia “Zilei natinale”, nu stie cine a fost Eminescu, Caragiale, pentru mine este zero, si zero sunt si dascalii care l-au trecut clasa, in fiecare an, si nu au stiut sa stimuleze in fiinta lui nimic.

Faptul ca Romania nu are nici o universitate in primele 500 de universitati, este efectul ultimilor 20 de ani de tranzitie, dar nu doar Romania a avut un sistem totalitar timp de aproape 50 ani, dar doar Romania se lamenteaza la aceasta situatie. In toate tariile occidentale sistemul educational privat este mult mai bine vazut decat cel public. La noi este total invers, lucru confirmat si de mult asteptatul si recent publicatul top al facultatiilor din Romania realizat de Ministerul Educatiei.

Fac parte dintre acele persoane care doresc sa contribuie, prin toate actiunile intreprinse, la schimbarea in bine a Romaniei. Astfel, consider ca pentru a putea evolua si contribui la dezvoltarea sistemului educational, schimbarea trebuie sa se produca de la cel mai incipient nivel.

In Franta, copii sunt dusi la biblioteca de la varsta de 18 luni, pentru a se acomoda cu cartile si pentru a le pretui in viitor. In Romania cand intrebi care sunt ultimile carti studiate, iti va raspunde “un careu de asi”. Este nevoie de modernizarea fondului de carte in fiecare biblioteca, cel putin pentru moment, in cele universitare si orasenesti.

Clasele primare sunt baza educatiei unui tanar. Este inadmisibil ca in secolul XXI sa se studieze in unele comune dupa manualele din anii ’80. Cum va pretui acel elev scoala daca statul nu ii ofera macar conditiile de baza pentru un mediu propice de studiu.

Vinovati pentru situatia invatamantului nu sunt doar elevii si studentii, ci si parintii si profesorii. Oricat de mult ar avea de munca, parintele are datoria morala sa se asigure si sa contribuie la educatia copilului sau, sa-si faca timp pentru el, pentru a nu regreta mai tarziu. Dascalii reprezinta baza sistemului educational. Ei, la fel ca si medicii, depun un juramant, cel putin moral, fata de parinti si societate, prin care se obliga sa ajute la formarea si dezvoltarea academica a elevilor sau studentilor.

Pentru a eficientiza munca depusa de profesori, acestia trebuie responsabilizati. Este obligatoriu sa dispara posturile “pe viata”, este necesara o adaptare a curiculei la cerintele vremurilor actuale si este necesar un sistem competent si obiectiv de evaluare periodica a activitatii profesorilor. Acest sistem se foloseste de foarte multi ani in Europa si in Statele Unite ale Americii, iar rezultatele sunt evidente. Un exemplu poate fi Marea Britanie, unde elevii/ studentii evalueaza la finalul fiecarui semestru, activitatea profesorului, oferind un feedback obiectiv, pentru evaluarea activitatii dascalului. Deasemenea tinerii au oportunitatea de a-si alege o parte din cursuriile pe care doresc sa le urmeze, neexistand sintagma romaneasca de „optionale obligatorii”. Sunt profesori cu foarte multi elevi/studenti, si altii fara!

Un rol important in educarea elevilor si studentilor este jucat si de activitatiile extracuriculare. Trebuie incurajati tinerii care se implica in astfel de activitati si stimulati. In Romania accentul se pune in special pe activitatea academica si mai putin pe cea extra-curiculara. Studiile realizate recent, arata ca elevii implicati in activitati extra-curiculare se adapteaza mult mai usor la schimbari. Poate si de aceea, universitatiile din strainatate, cat si companiile multinationale, puncteaza aceste lucruri. Oare cati elevi stiu ca in fiecare liceu trebuie sa existe un consiliu al elevilor, ales de catre elevi, ca in fiecare consiliu profesoral si administrativ trebuie sa existe un elev? Cati studenti cunosc rolul uniunii studentilor si al senatului universitar, locuri unde pot lua si ei parte?

Pentru dezvoltarea culturii civice, organizatii de genul Junior Achievement Romania, Master Forum, Parlamentul European al Tinerilor, EURO SPIRIT, CROS sau VIP Romania trebuie mult mai mult promovate in licee si universitati, astfel incat tinerii sa isi doreasca sa se implice, nu doar sa vaneze activitati pentru CV.

Consider ca este nevoie de o reformare si la nivelul claselor de liceu. Programa la clasele cu profil real este mult prea incarcata. Acest lucru se datoreaza atat materiilor care nu isi mai au rostul la liceu cat si faptului ca directorii unitatiilor scolare trebuie sa pastreze anumite materii deoarece inca avem profesori de limba rusa, de educatie tehnologica, s.a.m.d. Elevii la o clasa de matematica-informatica nu mai au nevoie la liceu de clase de muzica. Deasemenea consider ca religia ar trebui sa fie studiata pana la clasa a VIII-a, iar la clasele mai mari sa fie predata istoria religiilor.

Am urmarit in ultimii doi ani scandalul diplomelor pe banda rulanta din sistemul universitar. Pentru a se putea reforma, Romania are nevoie sa creeze un sistem de meritocratie pentru cei care doresc sa urmeze o facultate. Este inadmisibil ca orice absolvent de liceu sa urmeze o facultate, doar pentru ca “asa este la moda”. Pentru a putea stopa acest fenomen consider ca ar trebui adaptat un sistem asemeni celui din Marea Britanie, in care sa existe un prag minim al taxei de scolarizare, de aproximativ 3000 euro anual, iar cei care intra la locurile actuale de la buget, sa le fie oferite burse. Astfel vom putea combate fluxul de studenti nepregatiti, iar tinerii se vor gandi de doua ori inainte sa urmeze o facultate.

Studentii actuali termina o facultate dar nu stiu sa faca nimic atunci cand intra pe piata muncii. Este anormal ca un absolvent de litere, un viitor profesor, in 3 ani de facultate sa nu aiba un examen oral. Cum poate un profesor de limba romana sa predea daca el nu stie sa vorbeasca corect si coerent? Consider util crearea programelor universitare de 4 ani, astfel anul III fiind dedicat practicii platite, in domeniul de compententa al fiecaruia. Astfel, studentii vor avea sansa sa munceasca si deasemenea angajorii vor fi mult mai deschisi, daca un tanar absolvent va putea imbina teoria cu practica.

Sistemul de admitere este inca unul deficitar la noi in tara. Din pacate, singura unitate de invatamant superior care implementeaza un sistem de admitere electronic este Universitatea Romano-Americana. Observam cu totii ca s-a ajuns la situatia unde personalul auxiliar (secretare, portari, etc) se considera mult mai importanti decat profesorii universitari. Este nevoie de un sistem electronic pentru inscrierea la facultate, astfel eliminand cozile interminabile, caldura si comportamentul inadecvat al secretarelor, deasemenea fiind benefic si un sistem de evaluare al personalului auxiliar periodic, astfel acestia putand fi motivati mult mai eficace.

Este necesar respectarea pactului pentru educatie. Nu putem avea un sistem mai bun fara a ne respecta dascalii. 6% din bugetul de stat trebuie sa fie procentul minim dedicat educatiei. Reforma reala se poate produce doar prin modernizarea sistemului de invatamant si investitia in viitorul tarii. Cercetarea trebuie sustinuta. Tinerii trebuie sa imbine teoria cu practica. In foarte multe unitati de invatamant s-a pierdut ideea de practica, elevii si studentii studiind experimentele din manual, in loc sa incerce sa le studieze in laborator. Studentii trebuie incurajati sa aplice la stagii de pregatire, la conferinte, sa se implice in centre de studii, sa conceapa si sa publice in jurnalele academice, sa organizeze evenimente si nu in ultimul rand tinerii trebuie lasati sa-si exprime ideile.

Din pacate pe timpuri de criza economica, marii oameni politici in loc sa priveasca inainte, prefera sa se uite in oglida retrovizoare. Pentru viitorul tinerilor de maine, reforma in educatie trebuie sa inceapa astazi.

N.B. Astept opiniile voastre referitor la sistemul educational si ce considerati ca ar trebui schimbat!

Dragi colegi liberali,

Organizaţia PNL-Prahova se află, astăzi, într-o situaţie jenantă faţă de sutele de mii de prahoveni care ne susţin, din cauza acţiunii iresponsabile şi politicianiste a unui grup de oportunişti.

Beneficiind de complicitatea unor personaje mărunte, fără trecut şi viitor în Partidul Naţional Liberal, care, printr-un accident, au ajuns în conducerea secretariatului general al partidului de la Bucureşti, şi profitând de naivitatea unor colegi mai puţin experimentaţi şi înţelepţi, aceşti oameni au organizat un puci prin care au încercat să preia controlul asupra filialei noastre. Miza acestui puci nu are nici o legătură nici cu interesul Partidului Naţional Liberal, nici cu interesul sutelor de mii de prahoveni care susţin Partidul Naţional Liberal. Scopul acestui puci este unul singur – accesul cu orice preţ la ceea ce oamenii oneşti din această ţară numesc „ciolan”, adică împărţirea resursei publice după bunul plac al factorului politic.

Ca preşedinte al filialei PNL-Prahova, am fost şi sunt consecvent servirii cu prioritate a interesului general al prahovenilor. Am fost şi sunt consecvent promovării valorilor şi politicilor Partidului Naţional Liberal, din care fac parte de 22 de ani.

Vineri, 9 decembrie, am fost pus în situaţia de a alege între interesul personal, acela de a rămâne cu orice preţ în funcţie, implicându-mă într-un război deschis cu puciştii din organizaţie, şi interesul cetăţenilor prahoveni care susţin Partidul Naţional Liberal şi care vor un partid unit şi puternic. Un partid  care, împreună cu aliaţii noştri de la PSD, să învingă, în anul 2012, puterea actuală, incompetentă şi coruptă.

În faţa acestei situaţii, am considerat că demisia mea este de natură să ţină partidul unit şi funcţional. Fiindcă, există o realitate de necontestat: Partidul Naţional nu stă în nici o persoană. Adrian Semcu va dispărea la un moment dat, dar PNL va rămâne, aşa cum rămâne de aproape un veac şi jumătate!

Am avut însă surpriza de a constata că voi, coloana vertebrală a partidului, oamenii noştri care au contact direct cu talpa ţării, tinerii noştri şi, în primul rând, primarii noştri, aveţi o altă părere decât părerea lui Semcu.

Oamenii noştri care au demonstrat ceva în Prahova, cei care au câştigat încrederea cetăţenilor, mi-au cerut să revin asupra acestei decizii. Unii – puţini – cu rugăminţi, dar cei mai mulţi cu vorbe aspre.

Vă cer scuze pentru faptul că am făcut o socoteală nedreaptă faţă de voi. Vineri, 9 decembrie, am uitat că primarii şi miile de liberali fără funcţie în partid sunt, de fapt, filiala Prahova, şi nu grupul mărunt de fripturişti buni de gură şi răi de treabă, care vor, cu orice preţ, ciolanul.

Pe aceste considerente, mi-am retras demisia din funcţia de preşedinte al Partidului Naţional Liberal-Prahova.  

Din păcate, aşa cum aţi văzut, grupul puciştilor refuză să ia act de retragerea demisiei şi şi-au ales un preşedinte interimar. Treaba lor! Verdictul va fi, oricum, dat la Bucureşti, de Consiliul Naţional Executiv al partidului.

Ştiu că se încearcă impunerea unui birou interimar, numit de la Bucureşti, care să organizeze alegeri în filială când vor puciştii, nu când prevede statutul. În situaţia dată, potrivit statutului PNL, se impune menţinerea actualului birou de conducere al filialei noastre, chiar şi în cazul – aberant! – în care nu se ia în calcul retragerea demisiei mele. Într-o atare situaţie, alegerile trebuie organizate în maximum trei luni de la data demisiei.

Graba cu care puciştii au făcut această manevră este o dovadă în plus că scopul lor este accesul la ciolan, iar piedica lor – persoana lui Semcu.

Diferenţa dintre mine şi aceşti oameni este una singură: eu, spre deosebire de ei, nu mă tem de votul vostru!

De aceea, le cer public să convenim organizarea de alegeri interne pentru funcţia de preşedinte al PNL-Prahova, în cadrul conferinţei judeţene, în termenul prevăzut de statut: trei luni.

Le cer puciştilor să cădem de acord asupra acestei soluţii, indiferent de verdictul care va fi dat la Consiliul Naţional Executiv al PNL. Le garantez public că, şi în situaţia firească, în care forurile superioare ale partidului vor considera valabilă retragerea demisiei mele, sunt de acord să mă supun votului vostru, cei care reprezentaţi cu adevărat Partidul Naţional Liberal.

Dragi colegi liberali,

Am încredere în responsabilitatea voastră şi în capacitatea voastră de discernământ, probată în administrarea localităţilor prahovene în aceste vremuri grele.

Ştiu că aveţi, ca nimeni alţii, capacitatea de a evalua oamenii: nu puneţi mare preţ pe cei care vorbesc mult, dar nu fac nimic, şi îi preferaţi pe cei care stau mai prost cu vorbele şi, mai bine cu faptele. Ştiu că, lovindu-vă în fiecare zi, de problemele reale ale oamenilor reali, înţelegeţi mai bine decât orice oportunist că filiala Prahova a ajuns una din cele mai puternice organizaţii liberale din ţară prin muncă şi cu respectarea regulilor pe care noi le-am stabilit între noi – statutul partidului şi fair-play dintre membri. Voi înţelegeţi cel mai bine că vorbele goale, intrigile şi luptele interne ne duc la dezastru şi ne rup de oamenii datorită cărora existăm: alegătorii noştri.

În virtutea acestor realităţi, vă cer să daţi dovadă de calm, să nu inflamaţi situaţia în partid şi să munciţi, în continuare, pentru comunităţile voastre şi pentru succesul Partidului Naţional Liberal şi al Uniunii Social-Liberale!

Pe de altă parte, nu uitaţi că adevărata putere este la voi! Stă în votul vostru. Nu-i lăsaţi pe oportunişti să vă împiedice să o folosiţi! Eu nu fug din faţa votului vostru, chiar dacă vreţi să-l daţi împotriva mea. Este dreptul vostru pe care orice preşedinte din lumea asta are obligaţia să vi-l apere şi să vi-l garanteze. În virtutea acestei convingeri, am intrat în Partidul Naţional Liberal acum 22 de ani. În virtutea acestei convingeri sunt dispus să mă bat cu oricine din Partidul Naţional Liberal care încearcă să vă restrângă acest drept.

Vă chem, aşadar, la o luptă comună, purtată cu armele echilibrului şi având ca prioritate menţinerea unităţii, stabilităţii şi forţei Partidului Naţional Liberal-Prahova şi a respectării angajamentelor asumate în cadrul Uniunii Social Liberale, pentru ca puterea voastră, statutul partidului, dreptatea şi bunul-simţ să triumfe în faţa ticăloşiei, oportunismului, imposturii şi a vorbelor goale!

Cu drag,

ADRIAN SEMCU,

Preşedintele PARTIDULUI NAŢIONAL LIBERAL – Prahova

Am revenit de la Sesiunea Regionala a Parlamentului European al Tinerilor, desfasurata la Paris, in Franta. Pe parcursul a 5 zile, 80 de studenti din Franta au dezbatut probleme de actualitate europeana ca criza economica, bugetul UE pentru agricultura, problema nationalitatii europene si nu in ultimul rand au discutat despre viziunea lor asupra Uniunii Europene in 2020.

Am facut parte din echipa de oficiali, coordonand din pozitia de editor, echipa redactionala. Am reusit sa elaboram 3 ziare, in care consideram ca am reusit sa expunem fiecare moment important al sesiunii.

Pentru cei care nu stiti :

Fondat în 1987, Parlamentul European al Tinerilor (EYP) este o organizatie deschisa tinerilor din intreaga Europa pe care ii incurajeaza in exprimarea opiniilor proprii legate de constituirea Europei unite.

Organizatia functioneaza sub patronajul onorific al dl. Jerzy Buzek, Presedinte al Parlamentului European si al dl. Torbjorn Jagland, secretar general al Consiliului Europei.

EYP promoveaza dimensiunea europeana în educatie conform principiului « unitate in diversitate », si ofera posibilitatea elevilor si studentilor din grupa de varsta 16-21, sa participe la o experienta instructiva, practica si pozitiva.

European Youth Parliament constituie un forum în care tinerii isi pot exprima parerile, fara nici o conotatie politica si fara sa se apeleze la interpretarea de rol. Tinerii sunt incurajati sa se implice în problemele politice curente si in procesul democratic, sa practice o gandire independenta si europeana.

Pentru a incheia intr-o nota amuzanta: “This is the Right Place, the Right Time and the Right Moment for YOU”

Ploiesteanca Corina Stanciu – Studentul Anului 2011

Nelson Mandela spunea: “educatia este cea mai puternica arma care poate schimba lumea”. Astfel am decis sa promovez prin toate mijloacele talentele prahovene, tinerii de azi, viitorul de maine al tarii. Corina Stanciu este fosta eleva a Colegiului National “Mihai Viteazul”, promotia 2007, actualmente studenta in anul IV la Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”. Corina este un exemplu ca se poate si in Romania. Evolutia sa academica si nu numai in cele ce urmeaza.

Trofeul “Studentul Anului”, Categoria Medicina, la gala VIP Romania din acest an. Ce inseamna acest premiu pentru tine?

Acest premiu a venit ca o recunoastere a muncii pe care am depus-o pana acum si in egala masura ca un imbold pentru a face mai multe in viitor. Faptul ca in Romania de astazi exista premii pentru excelenta m-a surprins si m-a bucurat in egala masura- atunci cand ti se confirma ca sunt si altii care iti impartasesc valorile este mult mai usor sa te lupti pentru a deveni cel mai bun.

Intr-o perioada in care tinerii aleg sa studieze in strainatate, tu demonstrezi ca se poate face performanta si in Romania. Care este reteta succesului din punctual tau de vedere?

Se pun in parti egale ambitie, spirit autocritic si dorinta de munca. Se lasa la foc mic (rabdare) si se adauga constant curaj- cam asta e una din retetele pentru a obtine succesul. Recunosc ca au fost momente cand am pus la indoiala alegerea mea de a studia in Romania dar privind lucrurile in ansamblu cred ca datorita formarii mele intr-un sistem care te pune la incercari dintre cele mai diverse la tot pasul voi reusi sa ma adaptez oriunde in lumea asta.

Ai participat la diferite stagii de practica in Rusia, Ungaria, Turcia sau Egipt, cum se vede sistemul medical de acolo, si cat de mari sunt diferentele intre sisteme?

Diferentele exista atat din punct de vedere al sistemului educational pe filiera de sanatate cat si privind sistemul medical ca atare. Daca vorbim de scolile de medicina pe care le-am vazut pot spune ca, in comparatie cu Romania, acolo chiar se investeste in formarea personalului medical- laboratoare de practica, finantari pentru proiectele de cercetare s.a.m.d. Un alt aspect este acela ca studentul la medicina este atent selectat ceea ce nu mai este valabil pentru Romania unde facultatiile de medicina au ajuns sa scoata locuri la cerere chiar si pentru candidati care nu obtin nota de trecere la testul de admitere, in schimbul unei taxe de scolarizare mai mari.

In ceea ce priveste sistemul de sanatate probleme asemanatoare cu cele din Romania, mai mari sau mai mici, am regasit si in Rusia, Turcia sau Egipt. In schimb din exemplul Ungariei am avea foarte multe de invatat: investitii in spitale, sisteme informatizate de pastrare a datelor, parteneriate public-private in constructia de spitale/ clinici de specialitate, motivarea personalului pentru a oferi servicii de calitate si lista poate continua.

Ai revenit de curand din Rusia, unde ai participat la un stagiu clinic in chirurgie. Care sunt pasii necesari pentru a ajunge acolo?

Am mers in Rusia prin intermediul unui exchange oferit de International Federation of Medical Students Associations pentru membrii Societatii Studentilor in Medicina din Bucuresti- SSMB. Pentru a obtine unul din aceste stagii se sustine un examen organizat de SSMB si se iau in calcul si activitatile de voluntariat in cadrul proiectelor desfasurate de aceeasi societate. Eu cred ca aceste ocazii sunt extrem de benefice atat ca experienta profesionala cat si personala. Am avut sansa de a invata cate ceva despre scoala de chirurgie rusa care se lauda pe buna dreptate ca formeaza chirurgi care pot opera si “cu lumina stinsa” ( foarte bine pregatiti astfel incat sa poata lucre in orice conditii- lucru altadata valabil si pentru tara noastra).

In Romania, aproape in fiecare zi, observam la televizor problemele cu care se confrunta sistemul medical, in principal lipsa fondurilor si mai ales plecarea specialistilor in strainatate. In ultimii 20 de ani, am avut 14 ministrii dar nici o reforma reala nu a fost realizata, daca ai avea de ales trei directii strategice unde ar trebui investit care ar fi acelea?

Dezvoltarea parteneriatului public-privat, a unui sistem performant de asigurari de sanatate (actualele case de asigurari de sanatate sunt niste gauri negre ale sistemului) si implementarea de campanii eficiente de screening si preventie ( se stie ca este mai ieftin si mai usor sa previi decat sa tratezi) consider ca ar trebui sa constituie prioritati in procesul de resuscitare a sistemului medical.
Anul acesta, vei studia prin intermediul unei burse Erasmus, in Franta, la Universitatea din Marsilia, ce asteptari ai?

Sper sa reusesc sa invat cat mai mult, ma astept sa petrec un an intr-un sistem educational bine organizat si sa experimentez ce inseamna un sistem sanitar performant. Am de gand sa muncesc din greu pentru a beneficia la maxim de aceasta oportunitate care cred ca va avea un cuvant greu se spus in formarea mea ca specialist in domeniul sanatatii.

In tot ce ai realizat pana acum ai dovedit ca esti o performera, unde te vezi peste 20 ani si cum vezi sistemul medical din Romania in 2031?

Peste 20 de ani mi-as dori sa lucrez intr-un spital privat din Romania, sa fac politici de sanatate pentru tara mea si sa predau studentiilor la medicina in speranta ca se vor contamina si ei cu pasiunea mea pentru acest domeniu. Sper ca pana in 2031 sistemul medical din Romania sa fie restructurat din temelii si sa functioneze la parametrii optimi.

Ploiesteanca Corina Stanciu a castigat trofeul “Studentului anului” la Gala Premiilor in Educatie, organizata de Fundatia Dinu Patriciu.

În perioada 14 – 18 septembrie 2011 în orașul Slănic Prahova, Clubul Studențesc Liberal Prahova, în parteneriat cu Cluburile Studențești Liberale România, a organizat ediția a șaptea a Școlii Politice Naționale „I.C. Brătianu”. Tema acestei ediții a fost „Managementul campaniei electorale” și a avut ca scop găsirea de noi metode de abordare a strategiilor de campanie pentru obținerea unui procentaj mai bun. În acest sens, cei 50 de participanți din toate filialele CSL din țară au participat la discuții, comparații și dezbateri pe campaniile de ieri, de azi și de mâine pentru a se pregăti continuu pentru anul electoral 2012. Pentru realizarea acestor obiective, au fost organizate sesiuni de teorie susținute de traineri specializați, workshop-uri pentru fixarea cunoștințelor acumulate, precum și discuții și dezbateri pe temă în compania unor personalități liberale.

Alături de oficialitățile locale precum domnul Adrian Semcu – președintele PNL Prahova și vicepreședinte al Consiliului Județean Prahova, doamna Cătălina Bozianu – președinte PNL Ploiești și viceprimar al municipiului Ploiești, și domnul Catalin Radu – președinte al Cluburilor Studentesti Liberale și membru in Biroul Național de Coordonare al CSL România, la eveniment au mai participat printre altii și domnul Mircea Ionescu-Quintus – președintele de onoare al Partidului Național Liberal, domnul Varujan Vosganian – senator PNL de Iași, domnul Teodor Meleșcanu – senator PNL de Prahova, doamna Grațiela Gavrilescu deputat PNL – de Prahova, Florin Alexe – președintele Tineretului Național Liberal.
În cadrul evenimentului, a avut loc și ședința ordinară a Biroului Național de Coordonare al CSL România ce a avut ca scop stabilirea și pregătirea următoarelor proiecte ale studenților liberali.

Am luat parte la show-ul din Bucuresti, realizat cu ocazia concertului trupei Bon Jovi. Va pot spune ca a fost senzational. Toti membrii, dar in special solistul Jon Bon Jovi si chitaristul Richie Sambora, au facut un spectacol de zile mari. Nu o sa va mai obosesc cu vorbe si o sa va las sa urmariti filmarea ce urmeaza:

 Bon Jovi Bucharest 2011

Este impresionant atunci cand suferinta unui seaman reuseste sa mobilizeze sute sau mii de oameni din diverse colturi ale tarii, care incearca sa faca tot ce este omeneste posibil pentru salvarea acelei vieti. Asa spera sa se intample si cei care se implica in ajutorarea lui Andrei Teodoroiu din Ploiesti – un tanar de 25 de ani, absolvent al Politehnicii, diagnosticat cu ciroza hepatica. El are nevoie de un transplant de ficat ce poate fi realizat doar in Germania, din pacate cu costuri mult prea mari pentru posibilitatile familiei sale: 150.000 de euro. In sprijinul sau a venit si Asociatia Euro Spirit. Aceasta sustine campania umanitara initiata pentru strangerea de fonduri si a deschis la Banca Transilvania, sucursala Ploiesti, contul: RO07BTRL03001205329928XX. Cei care vor sa doneze bani pentru operatia tanarului trebuie sa faca mentiunea “Donatie Andrei Teodoroiu”. Pentru mai multe detalii, se pot apela numerele de telefon: 0723.171 198-Victor Covrig sau 0785 403 620–Radu Simionescu si se pot accesa site-urile: http://www.eurospirit.ro si http://andreiteodoroiu.ro. Cu sprijinul prietenilor lui Andrei, care au organizat un concert caritabil pe 1 aprilie, intr-un pub ploiestean, dar si al altora, pe data de 2 aprilie erau adunati aproximativ 6000 de euro in conturile deschise pentru el, dintre cei 150.000 de euro necesari.

Articol aparut in editia tiparita a ziarului Prahova, si online aici

I’m back in Manchester. Old memories… old stories… dupa aproape un an, am revenit in orasul in care am petrecut 3 ani din viata… Orasul nu s-a schimbat, in schimb am realizat ca eu m-am schimbat…

Am revenit in momentul in care britanicii se pregatesc de alegerile locale, ce vor avea loc in mai. In Romania alegerile locale sunt programate pentru iunie 2012 dar parca le simti impregnate in aerul de zi cu zi, comparativ cu Marea Britanie unde totul este de o calmitate dusa la extrem. 1-2 articole in presa locala referitoare la politica, 4-5 stiri la TV despre guvern si opozitie, oricine dorind sa se hraneasca cu politica putand accesa site-urile de internet.

Am fost zilele trecute in Londra, unde, in ciuda reparatiilor capitale datorate Jocurilor Olimpice din 2012, traficul este unul normal la orele de varf iar soferii exprima un respect pentru ceilalti participanti la trafic, nemaiintalnit. Diferenta dintre Londra si Bucuresti este de aproximativ 7 milioane de locuitori, iar intre Londra si Ploiesti, de aproximativ 9 milioane, dar nu observi oameni care se injura, blocaje in trafic, participanti la trafic care incalca regulile de circulatie sau caini vagabonzi.

Cand vine vorba de educatie-sistem educational, deja intram intr-o alta lume. Luni am fost la Leicester, la universitatea unde urmez cursurile unui program masteral. Chiar daca este un campus destul de mic, comparativ cu celelalte centre universitare din Marea Britanie, resursele oferite sunt aceleasi. Dar parca nu resursele sunt cele care fac clar diferenta si te conving sa studiezi intr-o tara straina, ci modul in care angajatii administrativi colaboreaza cu tine. Acestia fiind foarte prompti, nu “urla” la tine pentru ca nu ai asteptat ca acestia sa-si termine cafeluta sa le-ai deranjat in afara programului cu studentii dar in timpul programului de lucru (de cele mai multe ori stand doar la o barfa mica) si te servesc imediat. Dovada a fost eliberarea carnetului de student in 2 minute si totul gratis si cu zambetul pe buze.

Despre diferentele dintre cele doua sisteme voi vorbi intr-o alta postare, sau ma puteti auzi la seminariile sustinute impreuna cu Asociatia EURO SPIRIT.

Si totusi..la noi se poate asa ceva? se poate sa avem un sistem educational competent, promovat pe baza de valori? se poate sa schimbam mentalitati? Eu spun ca DA si tocmai de aceea incerc sa fiu schimbarea de care Romania are nevoie.

Pe 24 februarie se sarbatoreste Dragobetele. Partidul National Liberal, ca un continuator al traditilor, organizeaza joi, 24 februarie 2011, petrecere de Dragobete in club Versus din Ploiesti (Soseaua Nordului, nr 1), incepand cu orele 20:00. Echipa Tineretului National Liberal pregateste multe surprize si premii.

Invitatiile sunt de 2 persoane si se gasesc la unul dintre cele doua sedii PNL din Ploiesti:
sediul PNL PLoiesti – Str Ghe. Lazar, nr 1
sediul PNL Prahova – Str Mihail Kogalniceanu, nr 1

Va astept in numar cat mai mare sa Sarbatorim Romaneste!

Acum10 ani, termina Colegiul National « Mihai Viteazul » din pozitia de sef de promotie. Dupa 10 ani se poate lauda ca a absolvit facultatea la Universitatea Yale, a terminat un master la Universitatea Harvard iar anul acesta isi va finaliza studiile doctorale la Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT). Povestea lui incredibila pe axa educatiei in cele ce urmeaza :

Radu Simionescu : As vrea sa imi povestesti despre cateva momente de rascruce din viata ta, legate de invatamantul romanesc si cel american care au contribuit la performantele actuale?

Dan Iancu : Daca ar fi sa aleg cateva momente de rascruce, intre acestea sigur s-ar afla participarea la olimpiadele de fizica (in liceu) si decizia de a pleca din Romania pentru a continua facultatea in Statele Unite.

Participarea la olimpiade m-a ajutat foarte mult, atat in plan strict profesional, prin acumularea de cunostinte avansate in matematica sau fizica, cat mai ales prin intarirea caracterului. Probabil ca lectia mai importanta pe care am invatat-o (si am purtat-o mai departe) a fost cum sa imi propun anumite teluri tangibile, pentru care sa fiu nevoit sa muncesc intens, presat de timp. Desigur, am beneficiat de ajutorul multor persoane din jur (parinti, prieteni, profesori), care au facut eforturile sa para mult mai usoare. Asa cum aveam sa invat mai tarziu, astfel de suport nu e intotdeauna usor de gasit.

Decizia de a pleca in Statele Unite am luat-o in cursul celui de-al doilea an de facultate. Eram putin dezamagit de lipsa de valoare pusa pe educatie — asa cum percepeam eu situatia, atat studentii, cat si profesorii, participau la cursuri mai mult de nevoie, decat din dorinta. Daca cei dintai pareau ca vor mai mult diploma aducatoare de noi posibilitati de angajare, decat asimilarea (mai bine zis, memorarea) informatiilor prezentate, cei din urma erau, adesea, constienti de atitudinea studentilor, si raspuneau prin acelasi nivel de efort in inovarea materialului sau a modului de prezentare… Desigur, erau si exceptii in ambele tabere, insa impresia mea generala era mai degraba de dezinteres si inertie. Asa ca m-am hotarat sa trimit cateva aplicatii de transfer la facultati in Statele Unite; am avut norocul de a fi admis la Yale, si am acceptat fara prea multe dubii. A fost, cu siguranta, o schimbare majora in viata: ma aflam intr-o tara complet straina, departe de familie si prieteni, confruntat cu un sistem cu totul nou. A trebuit sa invat multe lucruri si norme “de la zero”, si poate ca cea mai importanta lectie a fost cum si ce sa aleg. Daca, in Romania, erau relativ putine optiuni (atat in alegerea cursurilor, cat si a carierei viitoare…), pentru mine, in America, erau prea multe. Asa ca, pe langa situatiile si elementele noi, experienta de la Yale m-a fortat putin sa imi reevaluez si prioritatile, si a fost o ocazie buna de introspectie.

R.S : Putini se pot lauda ca au studiat la trei dintre cele mai prestigioase universitati din lume, MIT, Harvard si Yale. Poate imi poti spune punctele tari dar si cele slabe ale acestor universitati.

D.I. : Este greu de comparat, mai ales fiindca exista atat de multe criterii despre care se poate discuta. In plus de asta, am trecut prin cele trei in ipostaze destul de diferite, asa ca stiu mai multe detalii despre programele in care am participat (la Yale am fost “undergraduate”, adica urmam cursurile pentru a obtine diploma de facultate, pe cand la Harvard si MIT am fost in programe avansate, de masterat / doctorat). Prin urmare, cam orice afirmatie as face intr-un singur paragraf risca ori sa fie un cliseu fara substanta, ori o simplificare grosolana a realitatii. Asta fiind zis, cum fraza dinainte este probabil un raspuns complet nesatisfacator, aleg optiunea a doua: pentru cineva care studiaza ca “undergraduate”, Yale si Harvard probabil ca ofera o experienta mai diversificata, cu expunere mai mare la stiinte sociale sau umaniste, pe cand MIT este mai puternica pe tehnologie si inginerie. In ceea ce priveste studiile aprofundate, raspunsul deja depinde extrem de mult de domeniu – spre examplu, MIT nu are scoala de drept sau medicina, la fel cum Yale si Harvard nu ofera un doctorat in disciplina in care imi scriu acum dizertatia.

R.S. : Munca ta a fost recunoscuta de-a lungul timpului prin diferite premii si distinctii, care au fost factorii motivationali in tot acest timp, si ce te motiveaza in continuare ?

D.I. : Cred ca cel mai puternic motor a fost dorinta de a sti mai mult, si de a deveni (cat) mai bun la lucrurile pe care le fac. Fara asta, nu cred ca as fi fost suficient de puternic sa plec din Romania sau sa termin programele de studiu in care m-am angajat. Acesta e si motivul principal pentru care am ales sa-mi continui cariera in mediul academic, si, un factor important in alegerea subiectului in care imi sustin doctoratul; domeniul meu de studiu – “cercetari operationale” – este o combinatie de matematica aplicata, inginerie si business, si se ocupa cu construirea de modele matematice pentru a explica cum anumite procese sau operatiuni se pot desfasura “mai bine” sau chiar “optim” relativ la anumite metrici de performanta.

R.S. : Esti un performer in domeniul tau si totodata un ambasador. Cum te vezi peste 10-20 ani ?

D.I. : Multumesc de compliment. Termenul de “performer” e relativ — daca ar fi sa ma compar cu cativa dintre profesorii cei mai faimosi din domeniul meu, atunci performanta n-ar mai fi chiar remarcabila. Relativ la intrebare, la viteza cu care se schimba lucrurile in zilele noastre, mi-ar fi greu sa spun unde voi fi in 10-20 de ani. Cum domeniul meu de cercetare este apropiat de lumea afacerilor, probabil ca ori voi fi profesor intr-o scoala de business, ori voi lucra intr-o companie, ocupandu-ma de partea operationala.

R.S. : Pe langa performantele academice, ai continuat sa-ti dezvolti si aria extracuriculara, fiind implicat in diferite organizatii. Cum este perceput voluntariatul in America si care sunt benefiicile acestuia ?

D.I. : Am incercat sa ma implic in diverse activitati, atat pe plan profesional, cat si personal. Am fost presedintele sectiei MIT a organizatiei-capela a disciplinei mele, si am fost activ cativa ani buni in asociatiile studentilor romani de la MIT si Harvard (unde, impreuna cu cativa prieteni apropiati, am organizat diverse activitati care au tinut comunitatea romaneasca din zona activa, si – speram noi – au crescut putin cunostintele strainilor despre cultura romaneasca).

In America, voluntariatul este foarte bine privit si, de multe ori, chiar necesar. Pe langa activitatea academica, studentii sunt aproape invariabil evaluati si la activitati extracuriculare. Spre examplu, pentru studentii care aplica la scolile de medicina, voluntariatul este o parte importanta din aplicatie, asa ca toti fac cel putin unul, in spitale sau clinici. Un alt exemplu e programul “Teach for America”, prin care sunt studentii, dupa terminarea colegiului, predau vreme de doi ani materii de baza in zone rurale, unde educatia e deficitara. Exemple de alta factura sunt multiplele asociatii pentru lupta impotriva cancerului sau altor boli grave – toate organizeaza activitati la care participarea e voluntara, si care rareori duc lipsa de prezenta.

Cat despre beneficii, uneori sunt si materiale (de exemplu, valoarea adaugata la un curriculum vitae sau scutirea de impozite), insa, in marea majoritate a cazurilor, sunt mai mult sufletesti. Cred ca multi americani au bine inradacinata cultura de “a da inapoi”, astfel ca e frecvent sa vezi persoane (nu neaparat bogate) care au preocupari filantropice.

R.S. : Fiecare persoana aspira la un ideal. Ce ar reprezenta acest ideal pentru tine ?

D.I.: Cred ca astfel de idealuri sunt puternic legate de factorii motivationali de care vorbeam mai sus. As vrea sa devin cat mai bun in disciplina mea, si sa reusesc sa folosesc bagajul informational acumulat pentru a-i invata si pe altii cum sa faca lucrurile mai bine, mai eficient, mai simplu…

R.S. : Vreau sa iti imaginezi ca ti-ai indeplinit toate visurile, si in momentul de fata ai ocazia sa schimbi ceva in judetul nostru, in tara noastra. Care ar fi acel lucru ?

D.I.: Cred ca sunt multe lucruri care ar putea fi imbunatatite, si e foarte greu sa spui exact care anume, la nivel sistemic, ar avea cel mai mare impact. Daca ar trebui sa aleg una singura neaparat, poate ca m-as opri asupra educatiei. Cred ca e de dorit o generatie viitoare (de studenti si profesori) cu un sistem de valori mai bine definit si o viziune mai putin ingusta. Insa nu stiu cat de usor se poate obtine asta fara o economie intr-un stadiu (mai) avansat, care sa recompenseze decent mai multe categorii de profesii utile societatii…

“Succesul, in mare parte, sta in vointa de a invinge” spunea Seneca. Dan Iancu a dovedit prin realizarile sale ca este unul din reprezentatii de baza ai generatiei de maine. De aceea el a fost una din propunerile mele pentru Prahoveanul Anului la Categoria Studenti, proiect realizat de PH-Online.ro.

Acest articol a fost publicat partial si pe PH-Online.ro