SCRISOARE DESCHISĂ

Fondatorii programului “Delegat de Tineret la Naţiunile Unite” precum şi toate generaţiile de Delegaţi de Tineret care au avut privilegiul de a reprezenta vocea tinerilor români în cel mai înalt for politic al lumii în perioada 2006 – 2010 doresc să comunice prin prezenta scrisoare deschisă poziţia lor vizavi de implementarea programului “Delegat de Tineret la Naţiunile Unite” de către Consiliul Tineretului din România (CTR).
Programul “Delegat de Tineret la Naţiunile Unite”, fondat de Alexandru Balaş şi Corina Murafa, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe şi Autorităţii Naţionale pentru Tineret şi implementat în perioada 2006-2008 de Asociaţia ORICUM, a fost preluat începând cu mandatul 2009 – 2010 de către Consiliul Tineretului din România, asociaţie cooptată în anii precedenţi în calitate de partener.
Considerăm că de la începutul preluării organizării acestui program, Consiliul Tineretului din România a dat dovadă de o atitudine şi de o serie de rezultate demonstrate incompatibile cu spiritul în care acest program a fost iniţiat şi transferat ulterior, din punct de vedere organizatoric, către CTR.
Mai precis, noi susţinem – în calitate de iniţiatori ai programului şi de actuali şi foşti delegaţi de tineret la Naţiunile Unite – că implementarea programului a lăsat de dorit din punct de vedere al inclusivităţii, transparenţei, spiritului independent şi comunicării publice. Deplângem faptul că ceea ce noi considerăm componenta esenţială a programului – şi anume comunicarea valorilor onusiene în rândul tinerilor români prin seminarii, conferinţe şi caravane naţionale a fost absentă în cadrul organizării CTR. Regretăm faptul că spiritul deschis, colaborativ şi creativ, precum şi deschiderea către parteneriat care au animat programul “Delegat de Tineret la Naţiunile Unite” au dispărut odată cu preluarea organizării de către CTR.
Încercând să ne oferim sprijinul deschis către CTR pentru o mai bună implementare a programului, folosindu-ne expertiza acumulată la New York şi reţelele în care activăm în România, am fost întâmpinaţi mai întâi cu o lipsă de comunicare care a durat luni de zile. Ulterior, am fost ţintuiţi la zid cu acuze şi invective legate de “spiritul inchizitorial” în care facem “un audit socialist” al programului şi în care “subminăm” autoritatea CTR. Astfel, ne-am văzut nevoiţi să încetăm orice comunicare cu organizaţia CTR reprezentată prin “liderii” acesteia. Amintim pe această cale că programul Delegat de Tineret la Naţiunile Unite a fost creat şi este văzut în întreaga lume ca un proiect al tinerilor pentru toţi tinerii,
care să poată duce la ONU – în faţa liderilor lumii – mesajele democratic exprimate ale acestei categorii de vârstă şi nu doctrina închisă a vreo unei Asociaţii precum CTR, aşa cum riscăm să se întâmple în prezent.
Concluzionând, dorim să ne exprimăm regretul profund pentru situaţia în care s-a ajuns. Din nefericire, ne vedem nevoiţi să ne retragem orice susţinere şi implicare în acest program şi să avertizăm partenerii cooptaţi până acum în acest proiect că măsuri suplimentare de precauţie sunt necesare în faţa spiritului
neprofesionist demonstrat de Consiliul Tineretului din România.

Cu stimă,
Corina MURAFA, iniţiator al programului şi Delegat de Tineret 2006-2007
Laura BRETEA, Delegat de Tineret 2007-2008
Andrei MEHEDINŢU, Delegat de Tineret 2007-2008
Alexandra MARTIN, Delegat de Tineret 2008-2009
Bogdan COVALIU, Delegat de Tineret 2008-2009
Bianca SÂRBU, Delegat de Tineret 2009-2010
Adrian SOLCAN, Delegat de Tineret 2009-2010

De aproape un an public pe www.phonline.ro articole cu tinerii prahoveni de valoare. Am decis ca de azi sa promovez aceste interviuri si aici.

Raluca Voinica face parte din acea categorie de oameni numiti de Bogdan Stoica “extraterestrii”. A absolvit Colegiul National “Mihai Viteazul” Ploiesti, promotia 2007, si si-a continuat studiile universitate mai intai la Universitatea Edinburgh, Marea Britanie, iar mai apoi la Universitatea Montreal, Canada. Un nou interviu cu un tanar prahovean performant, o noua propunere pentru categoria Prahoveanul Anului (http://www.ph-online.ro/prahoveanul-anului).

Radu Simionescu: As vrea sa imi povestesti despre cateva momente de rascruce din viata ta, legate de invatamantul romanesc, care au contribuit la performantele actuale.
Raluca Voinica: Nu consider ca am avut un adevarat moment de rascruce pentru evolutia universitara pe parcursul anilor petrecuti in invatamantul romanesc. De obicei am sesizat ce mi-a facut placere sau m-a interesat in mod deosebit, asa ca nu a fost vorba de decizii si evenimente dictate din exterior ci de activitati care au venit de la sine. In plus, nu a existat continuitate intre prioritatile si planurile mele de viitor pe parcursul anilor de liceu si cele de la facultate. Spre exemplu, in ciuda faptului ca am descoperit ca ma pasioneaza istoria si am cautat sa perseverez in acest domeniu, am optat pentru business si economie la nivel universitar, ceva ce se potrivea mai bine cu tipul de cariera pe care am decis ca mi-l doresc. In retrospectiva, toate preocuparile mele, fie la nivel academic sau extra-curicular din scoala romaneasca m-au ajutat sa imi dezvolt aptitudini care imi sunt de folos la universitate. Cu toate acestea, nu au determinat direct alegerile mele ulterioare.
R.S.: Probabil ca ai observat la televizor intreaga disputa legata despre codul educatiei. Care consideri ca sunt principalele diferente intre invatamantul romanesc si cel britanic/nord-american?
Raluca Voinica: Toate cele trei sisteme de invatamant au minusuri si plusuri. Educatia pe care am primit-o la Colegiul National ,,Mihai Viteazul’’, liceu public, a fost de top in ce priveste bagajul de cultura generala, abilitatile de rationare la nivel abstract si capacitatea de lucru si organizare a timpului pe care le-a promovat. Din pacate, informatia este uneori inutila, iar testarile noastre prea in amanunt, asa ca se ajunge la insusirea ei mecanica. Liceele nord-americane si cele britanice (anii superiori) le ofera tinerilor posibilitatea de a se concentra pe anumite materii, mizand pe latura practica, pe aptitudinile de comunicare si de lucru in echipa, fara a le conferi neaparat notiuni generale. In opinia mea, ar trebui sa conservam diversitatea informatiei, dar sa simplificam fiecare materie, modul in care este predata si testata. Cred totodata ca trecerea la un sistem de noua clase obligatorii, care nu face decat sa ne retrogradeze viitoarea forta de munca.
In ce priveste universitatile, invatamantul romanesc este mult mai accesibil decat celelalte doua, chiar si tinand cont de diferenta de nivel de trai. De aceea, este intr-o oarecare masura de asteptat sa intalnim anumite lipsuri, spre exemplu la nivelul facilitatilor pentru cercetare. Insa cred ca putem cu usurinta si fara cine stie ce cost sa promovam alaturi de valorile curente capacitatea de sinteza si de gandire critica, respectiv de relationare cu cei din jur. Atat in Scotia cat si in Canada acestea sunt o parte integrala a seminariilor, proiectelor pe echipa, prezentarilor si eseurilor individuale.

R.S.: In prezent esti student la o universitate de prestigiu. In 2007 in urma unui proces riguros de selectie ai obtinut «Bursa Speciala Guvernul Romaniei». Ai aplicat pentru aceasta bursa din dorinta de a performa sau acest lucru a fost determinat si de faptul ca aceasta era singura modalitate de a iti putea finanta studiile dorite ?

Raluca Voinica: Cand am aplicat la Bursa Speciala Guvernul Romaniei eram putin mai idealista in sensul ca speram ca proiectul sa se materializeze asa cum era prevazut, cu integrarea celor plecati cu bursa in aparatul public pe pozitii din care sa poata ghida transformarea Romaniei. Desigur, considerentele financiare au jucat un rol important, mai ales ca aveam deja bursa asigurata cand am aplicat la universitati in straintatate iar independenta materiala a adus probabil un plus in procesul de selectie. Totodata, acoperirea costurilor a diminuat ceva din presiunea pe care o resimteam in ce priveste aplicatiile in contextul anului terminal de liceu. Totusi, doresc sa subliniez ca exista alte mijloace de finantare pentru cei selectati de universitate, cum ar fi bursele insitutiei de invatamant sau sprijin din domeniul privat. Considerentul principal a fost deci la acel moment faptul ca puteam sa contribui in mod direct la dezvoltarea Romaniei.
R.S.: Poti da cateva sfaturi celor ce doresc sa iti calce pe urme?

Raluca Voinica: Le-as sugera sa experimenteze cu cat mai multe domenii si tipuri de activitati in liceu pentru ca sa se dezvolte plenar si sa descopere lucrurile de care sunt pasionati. Pentru multi tineri este putin dezarmant ca nu isi pot asuma cu toata inima o directie. De aceea este important sa incerce o gama de activitati pe care o considera interesanta, pentru a gasi un loc de pornire pentru viitoarea cariera care se va cristaliza pe masura ce continua si finalizeaza studiile. Aceasta deschidere le poate oferi capacitati de comunicare, de rationare si relationare, care sunt bine apreciate de membri comitetului de selectie al unei universitati straine. Acestia cauta tineri care aduc un plus mediului universitar, nu numai prin performanta lor academica si un set variat de abilitati, dar si prin experiente care ii scot in evidenta, cum ar fi organizarea unor evenimente. Este esential pentru aplicanti ca avand rezultate bune in timpul scolii si activitati extra-curiculare sa isi aloce timp pentru a pune in valoare ceea ce au facut, a sublinia si argumenta lectiile de viata pe care le-au dobandit. In ce priveste universitatea, parerea mea este ca adevarata valoare sta in oameni, in comunitatea internationala de studenti. De aceea, le sugerez celor nou admisi sa isi depaseasca zona de comfort si sa interactioneze cu cat mai multa lume pentru a-si largi viziunea asupra vietii si a-si face un cerc de prieteni si conexiuni la nivel international.

R.S.: Este grea viata departe de casa ? Ce te sustine ?
Raluca Voinica: Nu as folosi termenul ,,grea’’. Deocamdata traiesc in mediul universitar, fara responsabilitatile reale si problemele cu care se confrunta in mod normal o persoana care lucreaza in afara Romaniei. Acest mediu este mult mai permisiv si mai deschis fata de straini, promovand chiar evenimentele de socializare menite sa ajute studentii internationali sa se integreze in noua comunitate. Asta nu inseamna ca nu resimt absenta celor dragi si a locurilor in care m-am format. Cateodata o image, un sunet, o gluma ma duc cu gandul departe si imi dau seama ca duc lipsa apartenentei, nu ma simt ,,acasa’’. Stiu insa ca am sustinerea persoanelor care conteaza pentru mine si asta face diferenta in primul rand. Am avut totodata noroc cu noii mei prieteni, printre care se numara tineri veniti la studii de pe alte continente, care au avut de depasit o distanta fizica si mentala mult mai insemnata. Conteaza mult sa ai alaturi persoane cu care sa poti comunica si pe care sa poti conta pentru ajutor si intelegere. Am intalnit de asemenea multi tineri romani prin intermediul Asociatiei Studentilor Romani de la Universitatea din Edinburgh, si impreuna am sarbatorit multe din traditiile noastre, aducand Romania mai aproape.

R.S.: Consideri ca evolutia ta academica iti construieste viitorul dorit? Cum te vezi peste 10-20 ani?
Raluca Voinica: Cred ca universitatea pentru care am optat mi-a oferit multe oportunitati de a ma dezvolta in plan personal si profesional. Este important sa termini o facultate la ora actuala pentru ca educatia formala iti ofera o baza solida intr-un domeniu, ii asigura pe angajatori ca ai aptitudinile cautate de ei si esti oarecum perseverent. Cu atat mai mult, faptul ca studiez ceva ce imi place la institutii de traditie atat in sistemul britanic cat si in cel nord-american m-a ajutat sa obtin rezultate bune, alaturi de o mai buna intelegere a materiilor si capacitatilor mele. Sper si intr-o oarecare masura sunt de parere ca experienta mea academica va contribui la o viitoare cariera in consultanta. Peste 10-20 de ani ma vad pe pozitia de consultant pe strategie, o activitate care ma fascineaza in acest moment. O alternativa ar fi sa ma ocup de proiecte de antreprenoriat, insa trebuie sa imi dau seama daca am intr-adevar apetente pentru acest domeniu, care dupa parerea mea nici nu poate fi predat.
R.S. : Pe langa performantele academice, ai continuat sa-ti dezvolti si aria extracuriculara, fiind implicata in diferite organizatii. Cum este perceput voluntariatul in Marea Britanie si care sunt benefiicile acestuia?

Raluca Voinica: In Marea Britanie, ca pretutindeni de altfel, voluntarii sunt perceputi ca oameni cu initiativa, empatici si solidari, care isi dedica timp si resurse in mod dezinteresat pentru a contribui la bunastarea comunitatii. Ce am sesizat ca fiind diferit de Romania este gradul de dezvoltare si de recunoastere a miscarii de voluntariat. In Scotia exista numeroase locuri in care poti sa te inscrii ca voluntar, de la asociatii studentesti la adapostul de animale, sub supervizarea coordonatorilor care aloca in mod organizat responsabilitati individuale. Spre deosebire de companiile de la noi, cele britanice catalogheaza voluntariatul drept experienta de munca si il considera un indicator real al abilitatilor de leadership, comunicare si organizare. In general vorbind, daca in Romania unii mai privesc voluntariatul ca actiune cu iz comunist, mai degraba semanand a prostie decat a orice altceva, in societatea britanica voluntariatul a ramas doar cu conotatiile pozitive. Prin intermediul sau, oamenii devin mai intelegatori, mai competenti in interactiunile cu ceilalti, si asta duce la o comunitate unita. Nu numai ,,cauzele’’ beneficiaza, ci chiar si voluntarii,  care dobandesc o noua intelegere si apreciere a propriei situatii.
R.S.: Napoleon spunea ca toata viata a fost influentat de Ludovic al XIV-lea. Tu ai un model in viata ? O persoana care sa iti fi influentat viitorul?

Raluca Voinica: Nu am un model anume in viata dar asta nu inseamna ca nu aspir la standardele morale, spirituale sau profesionale ale unor personalitati atat din prezent cat si din trecut. In principiu, fiecare persoana cu care venim in contact ofera un model, fie unul demn de urmat fie, din contra, tipicul anti-eroului. Spre exemplu, de la cei dragi putem invata despre abnegatie, empatie, sprijin neconditionat. Ca personalitate contemporana, recent m-a atras Muhammad Yunus, fondatorul uneia dintre primele institutii functionale de micro-creditare din lume. De la acesta am retinut faptul ca se poate lucra eficient si profitabil cu segmentele sarace ale populatiei si ca putem intr-adevar alinia obiectivele de dezvoltare a comunitatii pe termen lung cu cele de afaceri. Avand in vedere ca nu suntem fiinte statice ci in continua formare, sunt de parere ca a te ghida strict dupa o persoana inseamna a trece cu vederea alte oportunitati spre fericire. In final, talentul, contextul, sansa, efortul, toate creeaza un destin singular. De aceea, este probabil mai sanatos sa interpretam un model drept o valoare morala la care sa ne raportam decat ca o insiruire de etape care ne va conduce in acelasi punct cu persoana respectiva. Si cu atat mai bine sa ne alegem mai multi ,,indicatori’’ pentru traseul nostru.

R.S.: Vreau sa iti imaginezi ca ti-ai indeplinit toate visele, si in momentul de fata ai ocazia sa schimbi ceva in judetul nostru, in tara noastra. Care ar fi acel lucru?
Raluca Voinica: Mentalitatea. As schimba mentalitatea atat la nivel micro, si aici ma refer la implicarea fiecaruia dintre noi in comunitate, cat si la nivel macro, cel al institutiilor statului. Cred ca am devenit oarecum imuni la contextul social si politic si nu sanctionam fenomenele negative raspandite la scara larga, ba chiar le incurajam incuviintand sa luam parte la ele ca sa scapam mai repede. Intr-adevar ingrijoratoare e indiferenta tinerilor, atat pentru ca ei ar avea acum capacitatea de a genera o schimbare in mediul politic asa cum au mai facut-o, cat si pentru ca reprezinta generatiile din care pe viitor se vor alege liderii nostri. Iar despre politicieni stim cu toti care sunt efectele gandirii lor post-comuniste si nu pro-europene, individualismului si lipsei de respect pentru bunul public, viziunii lor de azi pe maine, inabilitatii de a gandi si implementa niste actiuni coerente pe termen lung. Sursele acestor probleme sunt reminiscentele si refularile de pe vremea comunista, cum ar fi dorinta nemarginita de a se imbogati si de a epata, pe cheltuiala contribuabililor. Sper ca intr-o zi sa marsam toti in aceeasi directie, si sa depunem un efort cinstit pentru dezvoltare pe termen lung. De ce nu, daca putem sa ajungem in acelasi loc, ce-i drept dupa mai mult timp, dar fara pete pe constiinta ?

Eleanor Roosevelt spunea : “viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor vise”, iar Raluca, alaturi de ceilalti tineri prahoveni de valoare, crede in reinfrumusetearea Romaniei si promovarea adevaratelor valori!

Inca de la inceput am fost un fan al acestei initiative. De la fondarea sa, am apreciat Fundatia Dinu Patriciu, asa cum pretuiesc si Fundatia Dan Voiculescu, pentru scopul lor, acela de a promova si valorifica adevarate talente ale tarii, tinerii de azi, viitorul Romaniei de maine.

La aproape un an de la lansarea acestui proiect, pe 31 mai, cu doua saptamani inainte de inceperea inscrierilor la Gala Premiilor in Educatie editia a II-a, a fost publicat pe site-ul competitiei un material in care sunt descrise povestile de succes ale castigatorilor de anul trecut. Prin acest Catalog organizatorii au dorit sa arate celor care vor sa participe in acest an la Gala cum au reusit premiantii din 2009 sa impresioneze Juriu. In 160 de pagini scrise in stil jurnalistic, veti gasi 36 de povesti de succes din sistemul de invatamant romanesc.

Pentru download click aici.